Sorin Trâncă este unul dintre creativii pe care poți să-l întâlnești într-o bibliotecă, cufundat într-o carte, fără să dea de bănuit că își începe cele mai multe dimineți cu un raport de încasări și cheltuieli pe birou. Se mișcă între două lumi care se întâlnesc o dată pe an să aplaude cele mai bune scrieri non-fiction ale anului în Sala Mare a Teatrului Odeon. Sorin creează pentru corporatiști și antreprenori, prin agenția pe care a fondat-o și o conduce –  Friends TBWA – și finanțează alături de o parte dintre ei un proiect care susține jurnalismul indepedendent valoros, pus în slujba publicului – Superscrieri. De ce-ar face asta un publicitar în loc să-și cumpere o mașină mai nouă? De ce-ar face asta sponsorii Superscrieri în loc să-și pună profitul în băncile din Elveția? Ce viitor are acest proiect într-o societate bântuită de spaime și algoritmi? La 6 ani de Superscrieri, Sorin Trâncă răspunde la 6 întrebări Good Talks despre relația dintre adevăr, creatori de povești și societate.

Cu ce super-gând ai plecat la drum când ai făcut prima ediție Superscrieri?  

Din păcate, nu am plecat cu un super-gând, ci cu constatarea că presa românească e în mare rahat. Poate nu e neapărat ce vor să audă cititorii, însă adevărul e că situația era cam așa: eu voiam să fac o fundație care să se ocupe de creativitatea practică, de demonstrația că dacă românii își schimbă puțin atitudinea față de noutate, de creativitate, vom câștiga ușor bătălia identității naționale. Eu cred că românul este un ingenios, cred că avem asta în genele noastre, după sute de ani de dat foc la grâu și de otrăvit fântânile.

Pusesem ceva bani deoparte pentru acest proiect și eram în căutare de idei, pe care să le transform în programe ale acestei fundații. Și într-o seară am trecut prin fața unui televizor, unde se dădea un talk-show din ăla cu persoane dizabilitate din Dorobanți, iar pe burtieră scria “A înghițit Monica… lui Costel?”

Era 9 seara, și, văzând asta mi-am spus că până la urmă și scriitorul de la știri, jurnalistul, e un creative writer, de fapt. Și așa s-a născut Superscrieri, ca program al ffff.ro pentru creative writing. Insist să o spun, concursul este deschis oricui publică texte care intră în categoriile noastre (opinie, reportaj, portret), chiar dacă ele s-au publicat pe un blog sau pe un forum. Noi vânăm calitatea textului, nu dorim în niciun fel că publishingul să îngrădească circulația unor texte.

Cât despre numele SUPERSCRIERI, mi-a plăcut pur și simplu, căutam oricum ceva mai șugubăț și, când m-am uitat la Cristi și l-am văzut că îi place, am știut că așa o să se cheme (eram într-o discuție cu Cristi Lupșa, DoR, când am găsit numele), fiindcă el e un editor extraordinar, și am mai multă încredere în capacitatea lui de judecată decât într-a mea.

 Când a fost cel mai greu să faci Superscrieri?

În al doilea an. Din multe motive, de la logistică la bugetare. Însă cel mai greu m-am împăcat atunci cu un comentariu de pe net, apărut la sfârșitul primei ediții, și-anume că “știm noi că ați deturnat banii de la sponsori”. Aș vrea să spun că la prima ediție nu am avut absolut niciun sponsor, toți banii cheltuiți au fost ai Fundației. Tehnic vorbind, așa a fost și la următoarele, unde deși au mai apărut sponsori, contribuția lor era modestă, iar Gala își triplase complexitatea și sărise de 10x costuri, vs. prima ediție. Nu e simplu să sponsorizezi o comunitate de vigilantis :) cum sunt jurnaliștii. Sunt foarte grele discuțiile cu sponsorii, mai ales la prima întâlnire. Jurnaliștii au extrem de puține de oferit, ca market share.

În plus, este extrem de puțin probabil să scrie despre tine de bine, dacă ți-au găsit o bubă, chiar dacă ești marele sponsor al premiilor Pulitzer. Lucru care mă face să nu pot încheia acest răspuns fără să mulțumesc, încă o data, companiilor și persoanelor care sponsorizează SUPERSCRIERI, unii an de an, deși return-on-investmentul lor nu e nici pe departe direct, așa cum ar fi plantarea de copaci.

E greu să faci o persoană de decizie, de la care mai vrei și bani, să înțeleagă că și noi plantăm copaci. Copacii noștri sunt oameni drepți, buni, talentați și cu simț de răspundere. Poate nu se vede cu ochiul liber, însă Cartea SUPERSCRIERI face demonstrația (pentru mulți surprinzătoare) că în țara noastră sunt cel puțin 30 de super-scriitori de non-ficțiune, adică deja putem vorbi de o generație. Adică de o mică pădurice, dacă păstrăm metafora.

Dacă ai lăsa acest proiect unui “moștenitor”, cui l-ai lăsa și de ce?

Rezervația asta de talente va naște multe mlădițe în viitor, sunt convins. De exemplu, eu cred că în 10 ani România va avea o presă independentă care va scrie peste 75% din știrile și reportajele pe care le vom citi. Nu poate decât să mă bucure că putem și noi da o mână de ajutor la lucrarea asta, la această revitalizare spirituală a statutului de om care scrie. La democratizarea storytellingului cu mâinile curate. Asta ca să nu mai vorbim de efectul colateral, crearea de cititori. Orice poveste bine spusă creează cititori, nu?

Și iată și răspunsul la întrebarea ta: dacă aș avea de ales, aș face cadou SUPERSCRIERILE unui mare pasionat de citit.

Din ce în ce mai mult, conținutul pe care îl citim este afișat după niște algoritmi creați prin AI. Cât de artificială este astăzi relația dintre creatorul de conținut și destinatarul ei? Cum va schimbă inteligență articiala destinul superscrierilor?

Aici avem nevoie de un interviu separat, fiindcă unul din hobby-urile mele e să mă gândesc la viitor, și am enorm de multe de spus. Și trebuie neapărat clarificat ce înseamnă viitor: 1 an, 10, 100? Un singur lucru aș dori deocamdată, până ne clarificăm: să treacă inteligența artificială și pe la noi într-o seară, că avem așa un plan greu de dus la îndeplinire anul asta cu Gala SUPERSRIERI, încât ne-ar prinde bine o mână de ajutor la organizare.

Copiii noștri au o șansa de a primi de la noi o lume în care adevărul contează? 

Ce întrebare grea. O să îți dau, deci, un răspuns la fel de greu :) Relația dintre Adevăr și Superscrieri e aceeași cu cea dintre autenticitate și oameni.

Cum ai descrie relația dintre superscrieri și superpublicitate?

Asta e chiar cea mai simplă întrebare… deocamdată, super-publicitatea plătește factura pentru tot efortul nostru de organizare. Și ține Fundația în picioare, ca să facă și alte proiecte haioase, cum ar fi “In a Relationship” (în licee), Creative Fitness Studio sau Policlinica de Marketing. Fără superpublicitate, n-ar fi superscrieri. Sper să fie ok toată lumea cu chestia asta :).