Primul lucru pe care îl fac dimineața este să închid alarma de la telefonul mobil. După ritualurile zilnice de purificare prin foc și desțelenire a ochilor, cafeaua alături de telefonul mobil este practic primul lucru pe care îl fac în mod rațional. Pe drumul spre birou am mereu în căști The Briefing de la Monocle pe care îl continui în funcție de trafic cu 99Invisible, The Urbanist by Monocle sau The Daily de la The New York Times. Până de curând, căștile cu fir erau centura de siguranță cu care mă asiguram că el, telefonul, este mereu în proximitatea mea. De curând însă, pentru o mobilitate sporită, am trecut la o pereche de căști fără fir. Lejeritatea cu care mă mișc acum fără să îmi mai fie frică că agăț într-un fel sau altul jumătate din populația Bucureștiului în firele albe  a fost înlocuită pe neașteptate de nomophobia – frica de a nu ști unde am telefonul.

PsyhologyToday  îmi urează un călduros „bine ai venit” în grupul elitist al celor peste 66% dintre adulții care suferă de o formă mai slabă sau mai accentuată a celei mai răspândite fobii în acest moment – nomophobia (no-mobile-phone-phobia) – frica de a nu avea telefonul mobil.

În funcție de „specificul” fiecăruia dintre noi ar trebui să existe grade și nuanțe ale acestei pandemii moderne, precum no-app-phone-phobia, no-internet-phone-phobia, no-battery-phone-phobia, no-clean-screen-phone-phobia etc. Eu cu siguranță aș bifa la toate dar la no-app-phone-phobia ar lua de departe cele mai multe puncte. De ce? Pentru că am mereu abordarea „there is an app for that”.

Ecranul telefonului meu atestă că am cunoștințele necesare să pot face o listă scurtă cu ce trebuie și ce nu trebuie să faci pentru a avea o aplicație de succes.

scop clar

Doar arta modernă își permite luxul de a exista fără un scop utilitar, precis. O aplicație nu poate exista doar pentru că „e frumoasă”, ea trebuie să aibă un scop precis: facilitează comanda de mâncare, de taxi, mă ghidează din punctul A în punctul B, afișează cărți în format digital, fac cumpărături, editez fotografii, vizionez filme, mă joc, ascult muzică etc.

build and they shall come

Statistica spune că maximum 40% dintre cei ce fac browsing în appstore/market instalează o aplicație fără să știe prea multe despre ea. Tot datele ne arată, însă, că după 90 de zile doar 20% o mai au încă în telefon.

Dacă ai un scop precis înseamnă că ai și o audiență clară, un public care are nevoie de aplicația ta. Comunicarea aplicației către acesta, prin eforturi de PR și de marketing, este o activitate continuă și de durată.

usability

Un scaun made in Italy vs unul in Denmark înseamnă practic design vs funcție. Cele două școli, design first vs function first au adus amândouă exponente absolut superbe – unele la care să te uiți și altele pe care le poți chiar și utiliza zilnic.

În ceea ce privește o aplicație, modul în care ea „curge”, în care interacționează cu utilizatorul este un element care trebuie adânc înrădăcinat în toate fazele, plecând de la proiectare până la implementare și post dezvoltări și updates.

avalanșă de funcții și opțiuni

Descărcările unei aplicații pot fi extraordinar de multe, cu bugetul de media potrivit. Ce nu poate fi, însă, echilibrat este o utilizare corectă a aplicației. O aplicație trebuie să fie precum un restaurant bun: meniu nici foarte mare nici foarte mic, tocmai potrivit ca tu, gurmandul, să ai certitudinea că ceea ce vei servi este proaspăt și pregătit conform așteptărilor.

Astfel, o aplicație nu trebuie, deși poate, să fie bună și la făcut poze, și la rezervat locuri la film, și la jocuri de strategie, și la podcasturi.

o aplicație nu e un site

Transformarea  în totalitate  a unui website într-o aplicație nu trebuie să fie 1:1. Fiecare mediu, ecranul unui monitor vs ecranul unui telefon mobil/tabletă, are particularitățile lui care determină o utilizare specifică. De cele mai multe ori, simpla adaptare a designului unui website nu produce automat o aplicație coerentă și utilizabilă pe termen lung.

O aplicație este o oportunitate pentru a pune în lumină un anumit feature al produsului tău digital și trebuie să focalizezi întreaga experiență digitală a utilizatorului doar în jurul acestuia. În plus, tipul platformei (iOS sau ANDROID) are particularitățile sale; de exemplu taburile la iOS sunt în partea de jos, iar la ANDROID în partea de sus a ecranului. Un alt exemplu este existența la iOS a unui singur buton fizic, în timp ce la ANDROID putem avea și 3 sau mai multe, în funcție de modelul telefonului/tabletei.

never-ending story

Mediul online este unul fluid, mereu în transformare. Este esențială urmărirea datelor furnizate de funcția de Analytics specifică pentru aplicație și a feedback-ului venit din partea utilizatorilor. Îmbunătățirea constantă este un efort de lungă durată care face diferența între un produs customer centric de succes vs unul generic, banal.

 

În concluzie, dacă vei urmări principiile Bauhaus în materie de design, dar și de structură, nu ai cum să greșești atunci când dezvolți și promovezi o aplicație pentru mobil sau tabletă.