Ivy Ledbetter Lee (1877 – 1934). Profesionistul premierelor

Lucrul cel mai spectaculos de reținut despre Ivy Ledbetter Lee este că, înainte de a fi împlinit vârsta de 30 de ani, devenise deja un nume în domeniul PR-ului, fiind considerat unul dintre „întemeietorii” domeniului. Cariera și-a început-o ca reporter, apoi a făcut trecerea la jurnalismul politic, pentru ca, în scurt timp, să devină fondatorul celui de-al treilea birou de informare publică din SUA, Parker & Lee.

Era începutul secolului al XX-lea, o perioadă în care activitatea socială avea să se intensifice, mai ales în companiile cu tradiție în domeniul industriei ”grele” sau al transporturilor. Grevele, accidentele colective de muncă, preluările ostile sau atacurile prin presă erau la ordinea zilei și mulți dintre fondatorii marilor imperii industriale și bancare, printre care Baer, Rockefeller, Ford erau în centrul unor scandaluri.

Primul succes de consultant in PR al lui Ivy Lee a fost adus de o grevă dintr-o mină de antracit, cu impact asupra imaginii grupului Baer și al asociaților acestuia, care controlau și imperiul financiar JP Morgan. Poziționându-se drept consultant de informare publică, Ivy Lee s-a transformat într-o sursă credibilă și promptă pentru jurnaliștii care, anterior, nu avuseseră deseori acces la informații din interiorul acestor companii.

Ivy Lee a fost, înainte de un foarte bun comunicator, un antreprenor curajos și un vizionar. Biroul de informare publică fondat alături de George F. Parker (pe care l-a cunoscut în timpul campaniei prezidențiale pentru contra-candidatul democrat al lui T. D. Roosevelt) a fost al treilea din istoria formelor de agregare a activităților de PR. Pe de altă parte, activitatea sa nu a fost de puține ori pusă sub semnul întrebării, pentru creditul pe care l-a acordat unor personaje, grupuri, curente și forme de organizare considerate mai puțin etice sau chiar toxice (familia Rockefeller, Camera de Comerț Rusă din America, în timpul regimului lui Stalin, sau German Dye trust, colaborarea cu compania germană IG Farben, în timpul regimului nazist). Păcatele colaborărilor cu clienții cu reputații îndoielnice sau contestate de o parte a publicului au fost, pe deplin, răscumpărate prin ampla activitate de consultant PR (pro-bono) pentru Crucea Roșie americană, în timpul Primului Război Mondial.

Nu în ultimul rând, de numele lui Ivy Lee se mai leagă prima încercare de enunțare a unui cod deontologic al public relations, ”Declarația de principii” a lui Lee (1906), și primul comunicat de presă, recunoscut ca atare, din istoria relațiilor publice. Este vorba despre comunicatul emis de biroul Parker & Lee după gravul accident feroviar în care o garnitură de tren a Pennsylvania Railroad a deraiat și s-a prăbușit în canalul Thoroughfar, cu 53 de pasageri la bord . În cadrul aceleiași companii feroviare, de această dată din poziția de angajat, Ivy Lee avea să marcheze o nouă premieră – în 1912 a devenit primul practician în PR care a ocupat o poziție la nivel de executiv într-o companie.